Componenta fantastică este întreținută de nerespectarea cronologiei tradiționale a momentelor subiectului, de ezitarea naratorului-personaj față de justificări logice cu privire la absența icoanelor, farmecele din căciulă, atitudinea superstițioasă, animale de culoare neagră.
   Existența unor simboluri care permit interpretarea evenimentelor în mai multe moduri; rătăcirea lui Fănică se poate datora vremii sau farmecelor.
   Personajul-narator acumulează prin această modalitate subiectivă de relatare pendularea între motivațiile credibile și cele mai puțin credibile (rătăcirea în jurul hanului se poate justifica fie prin atmosfera neprielnică, fie prin farmecele făcute de Marghioala.
   Relatarea drumului este dominată de detalii descriptive care creează o atmosferă de ireal, de straniu, prin multitudinea punctelor de suspensie, prin apariția iedului, prin oboseala calului și prin trăirile personajului narator.
   O altă trăsătură importantă este asocierea cu alte motive cu însușiri mitologice și legendare: Marghioala seamănă cu nimfa Circe, pădurea asemănându-se cu un labirint, iar focul care cuprinde hanul în final având rol purificator.

INTRIGA

  • naratorul-personaj îți prezintă planurile privind călătoria;
  • stabilește o relație între timp și spațiul pe care urmează să-l parcurgă;
  • personajul prezintă viteza pe care și-o propune pentru călătorie;
  • prezența punctelor de suspensie exprimă caracterul fragmentar al gândurilor lui Fănică și marchează viteza scăzută -deocamdată a gândurilor, ulterior a călătoriei- ;
  • pasajul acesta are funcție anticipativă, pregătind dilatarea, extensia temporală;
  • incipitul nuvelei pregătește problematica temporală a textului.

EXPOZIȚIUNEA

  • locul acțiunii este locul marcat de foarte multă lumină, ceea ce reprezintă un element de atracție pentru Fănică, un criteriu de orientare, creând impresia de loc frecventat de foarte mulți călători;
  • prezintă personajul feminin și povestea hanului;
  • oferă soluții cu privire la bunăstarea hanului sugerând două ipoteze care creează bănuială, suspiciune;
  • povestea tâlharilor înclină argumentele în favoarea celei de-a doua ipoteze și pregătește o categorie specifică fantasticului: straniul;
  • povestea hanului sporește atracția pe care acesta o exercită asupra călătorilor; apelează la o situație care stârnește o atracție.

DESFĂȘURAREA ACȚIUNII

  • de la bun început se formulează o opoziție între spațiul exterior „seara aspră de toamnă” – marcat de frig, și spațiul interior al hanului „mai cald” – marcat de protecție și căldură;
  • atmosfera primitoare contracarează, neutralizează suspiciunile anterioare referitoare la Marghioala și farmecele pe care le face;
  • la plecare, acesta fluieră, fapt ce reprezintă efortul său de a alunga starea de urât pe care o trăiește pe fundalul vremii mai puțin prielnice, care realizează un contrast cu hanul (siguranță, căldură);
  • înainte de a pleca, își face cruce, semnificând nevoia de protecție